Inger cazut ..

O, da! Ii scriu acum ingerului cazut, il rog sa se ridice - un alt eu, imaterial, pe care il cunosteam prea bine, dar care acum se arata foarte rar si atunci nu prea convingator.
Nu stiu ce se intampla cu mine, tot vorbeau fetele pe forum (DC) de lapsusuri si memoria de scurta durata defectuoasa. Am tot evitat subiectul, m-am strecurat, dar.. A venit momentul cand trebuie sa admit ca sunt de departe mai putin inzestrata la capitolul 'neuronul nostru cel de toate zilele' fata de cum eram odinioara. M-au abandonat de tot Memoria, Logica si Imaginatia, cele trei muze ale intelectului meu putin peste mediocru, de care am fost multumita intotdeauna, ca asa sunt eu - ma caracterizeaza multumirea de sine neintemeiata. Revenind - ma simt impotenta, stirbita, debila. Nu mai pot sa ma mai exprim, nu mai pot sa imi mai imaginez lucrurile pe care le aud. Candva, in timpul unei banale discutii, vedeam cu ochii mintii un scenariu, basca mai improvizam niste floricele si imi intrerupeam interlocutorul cu vreo idee nastrusnica, menita sa amuze. Acum, ha. Imi pare ca toata lumea din jurul meu s-a desteptat deodata, fiinte care pana acum nu imi starneau decat compasiunea mi-au 'luat-o inainte', m-au depasit mult in ceea ce priveste constienta, logica, orientarea, tinerea de minte. Sunt oarecum revoltata, dar e o furie neputiincioasa. Simt ca nu tine de mine. Am incercat sa mai citesc, m-am gandit ca pauza asta lunga de la citit, abstinenta de la a mai savura un dram de cultura, pe ici pe colo m-au facut sa devin o creatura primitiva, lipsita de orice putere de reactie verbala originala. Dar nu e chiar asa. Nu se mai 'lipeste' nimic de mintea mea neteda, slefuita ca o dala de marmura :D Ah! Chiar ma uitam acum cateva ore pe blogul Ralucai Rebedea Zenga, pe care nu o admir in niciun caz, dar am inceput sa o invidiez pe alocuri, pentru spontaneitate, puterea de a improviza si mai ales cea de a inspira imagini concrete dintr-un simplu balans al unor cuvinte destul de nepretentioase. Isi propune ce imi doream si eu acum cativa anisori, sa scape din chingele cliseelor verbale, si ii iese, dom'le! In plus, isi mai si aduce aminte cum se chemau personajele ultimei carti citite si ce faceau ele! Iar eu.. Eu.. Ma uit la un film foarte captivant, cu 4 - 5 personaje, si pe la jumatatea filmului imi dau seama ca nu am retinut cum o cheama pe eroina. Trist, nu-i asa?
Mda, e aproape 6 dimineata si ma chinui sa pun 'pe hartie' tot ce am organizat acum 5' la tigara. Aveam niste idei corelate destul de logic, un fel de schema relevanta pentru mini-drama prin care trec. Dar nu pot sa ma mai adun, o fi si ora de vina, cine stie.. ?